Zilele astea citeva colinde incearca – si inca reusesc! – sa ma tina departe de „cele ale zilei, de cele ce tin de o Romanie portocalie si inghetata in care guvernantii tot pregatindu-se de guvernare au uitat inzapeziti in noapte, prada deznadejdii, citeva sute de romani care nu aveau, cred, alta vina decit aceea de a fi fost niste… votanti de buna credinta! Asadar, ma abtin. Ma abtin sa scriu despre… conciliere, despre noul… vechi guvern, despre zece ani la fel sau despre douazeci de ani… degeaba. Cum nu voi scrie, cum aveam de gind, nici despre amaraciunea mea vizavi de disparitia singurei reviste culturale a Brasovului, „Astra sau despre alte… amaraciuni. Si nici macar despre niste, inca, oaze de paradoxala normalitate din tara asta. Ma abtin si alung tentatiile astea „editoriale, stiu eu, cu gindul intilnirii unor AC/DC si Eric Clapton asa cum o faceam acum citeva zile gindindu-ma la Metallica in Romania. Dar patinez… cu gindul, probabil zapada murdara si inghetata de afara ma inspira astfel (nu, inca nu am avut parte iarna asta de zapezile de altadata care sa ma bucure. Da… pornisem de la colinde. Am citeva tare dragi pe care probabil le voi posta in aceasta pagina pentru eternitate ;) Ascult in aceste zile citeva colinde, doar citeva, doua-trei pe zi, si incerc sa ma feresc de inflatia celor difuzate in nestire pe ici si colo cum incerc sa ma feresc si de mosuletii, renii si globuletele colorate care omoara marketingul la tv sau prin reviste.