Toate-s lungi si lungi is toate… drumurile care duc la greci si care se intorc de la greci. V-am spus ca urmeaza si un post cu dedicatiune speciala pentru partea de soferistica, nu? No. Sa purcedem dara. Am plecat din Timisoara, vama, chestii, asteptat in vama ca cica_control (nu a facut nici dracu control, dar na…), plecat, ajung seara in Belgrad, primul contact cu autostrada. Bum! Prima reactie: simtit smochina cum creste si creste si creste in dosul coccisului. Eu cand i-am vazut pe aia cum circula bara la bara cu 120 la ora cel putin, mi s-a facut coama maciuca. Dupa aceea cand am vazut ca mai si fac slalom cu 140 la ora, deja cascada Niagara se revarsa pe sira-mi spinarii, in fronturi reci. Toata acomodarea, coacerea smochinei si evaporarea cascadei au durat cateva minute. Restul a fost deja la ordinea zilei. Traversat Belgradul intr-un mod superb, maxim 10 minute, fara stat la semafoare ca no, aia au suficienta cenusa in tartacuta astfel incat sa-si sincronizeze clipitoarele (semafoarele) pentru o viteza cuprinsa intre 80-100 km/h in miezu' orasului. Si-am trecut si de capitala Serbiei, am mers si meers si meeeers pe autostrada, viteza, depasiri, slalom-uri, adrenalina, ce mai. Finalizat autostrada, intrat pe ceva drum national, superb, asfalt nu posirca. Circulatie ultra-mega-super-extra decenta. Ajuns la granita, stat cateva minute, cochetat cu privirea obosita si scarbita a vamesului sarb, trecut la macedonieni, stat si-acolo, primit putin mai multa scarba ca la sarbi, pornit, intrat direct pe autostrada. Praf! Macar la astia autostrada era in lucru la propriu, nu pe hartogaraie, cum e la noi. Boon, intrat pe partea faina de autostrada macedoniana, munti, noapte, faruri, din nou munti, liniste, coloana, saturat de coloana si de melci, depasire, depasiri, mers, mers, mers, depasiiiiiiiiire maaaare, reintrat pe sosea, inca vreo 3 destepti imitat depasiiiiiiirea, pus semne de intrebare daca nu cumva asta deja e strada normala, cu cate o banda pe sens (la intors am avut neplacuta placere de a constata ca macedonienii stau destul de prost la capitolul indicatoare ce te anunta ca se terminaa autostrada, si ca banda pe care am facut toti pe zmeii era de fapt banda de sens invers. Noroc cu ora tarzie.). Belit ochii dupa parcari, gasit una dupa vreo ora de mers, tras pe dreapta, dormit o ora jumate, trezit, topait dansul diminetii in jurul masinii, asta pana sa realizez ca aveam un termos cu cafea fierbinte si bluze in masina. Era dimineata si neuronul imi era amortit, da?? No, baut cafea, spalat botul la pahar de plastic, apa rece, cafea fierbinte, suit in masina, pornit. Dupa ce am iesit din parcare am constatat cu ciuda ca urma o portiune de cativa zeci de km, pestrita de parcari. Au cacat astia cate o parcare tot la 500 metri. Lasa, am fost mai speciala, am oprit la granita dintre drumul lipsit de orice portiune de tras pe dreapta si drumul pestritat cu parcari mari si asfaltate. Sa zicem…. Plecat din loc, ajuns la greci, crima!! Dumnezo' cu mila care i-o asfaltat pe greci. Bai oameni bai, lunea dimineata la ora 7 si ceva catre 8, autostrada de la intrarea in Thessaloniki dezastru ambulant. Plin, dar plin ochi de masini, mergeau si incet si de abia te strecurai printre ele. Praf, claxoane, racoarea dusa pe apa sambetei din cauza gloatei automobilistice. Am reusit sa scap si de imbulzeala respectiva, m-am incovrigat pe niste iesiri si intrari de pe o autostrada pe alta (cred ca pe o portiune de cativa km am schimbat autostrazile mai des ca sosetele). Ajuns si pe autostrada ce ma interesa in mod direct. Indicatoare mari, deci clar, pe drumul cel bun. Cand eram deja si eu linistita ca mai am vreo 200 km si ajung, poc o bate soarele in cap pe Ioana, mandra voce de la IGO (gps…). A palit-o hapt in moalele capatanii. Urla cu insistenta sa virez stanga. Eu tot inainte, ea ba nu ca stanga. Stanga mai oameni mai era un parapet cat casa, despartitorul de pe autostrada. Apoi numa virati brusc stanga nu ma tragea hertul sa fac. Ca sa ce? Eu am mers sa vad marea, nu betonul din parapeti. Intr-un final issi revine si Ionica (stiti cum e, dintr-o lupta intre doua femei, aia mai proasta cedeaza, si aia mai prostalaie era Ioana, clar), ies de pe autostrada, ajung intr-un lan cu porumb, ajung si la port, intru din greseala pe docul pescarilor, de unde un nene, cu burtica rotunda si unsuros profilata de sub maieu, dar cu un zambet extrem de prietenesc, ma indruma catre feribot. Eu bucuroasa, dau sa ma cocot pe ambarcatiune cand imi spune al de coordona imbarcarea sa intorc si sa intru cu spatele. Cacarea Troiei. Pana la urma facut cu brio, insa totusi cu niste emotii. Oprit masina, iesit, tremurat picioare, genunchi moi, bucurie ca am scapat de partea nasoala a drumului. Ajuns pe insula, cautat cazarea, gasit, parcat saraca Focusa la umbra unor maslini, lasat Focusa sa doarma. Drumul inapoi, cam la fel, vamesii surprinzator de amabili, doar ca Ioana o luase razna rau de tot si se capiase. M-a bagat de doua ori pe niste trasee de-mi venea sa o trimit in toate colturile originilor ei IT-stice. Prima tampire la creieri: Grecia. Kavala. Oras port, situat pe munte, strazi inguste, serpuite si inclinate. La un moment dat ma trezesc singura pe o strada, uitandu-ma la asfalt ca la un bec, adica in sus. Era inclinata ca dracu' de tare. Am blestemat unealta, baagat Focusa intr-antaia, urcat, oprit, calmat, cautat drum de iesire. Gasit drum de iesire. Insa nu imi pare rau, deoarece am si vizitat un orasel frumos, tipic mediteraneean. A doua capiere: Serbia, noapte, la 50 km de Belgrad. Ioana sustine sa las dracu' autostrada neteda si superba si sa o iau pe coclauri, ca cica e mai scurt si stie ea mai bine. Am aflat cu ocazia asta ca au si sarbii un petic de padure. Si in peticul ala de padure au un… drum. Odata demult era si asfaltat bine. Acum era demn de Camel Trophy. Si cu toate astea tot era mai decent decat multe sosele mari de la noi :D Asa. Mers noaptea prin padure, asfalt ingust de nu incapeau nici doua carute una langa alta. Dupa 16 km de tacere deplina, intunecime, iepuri panicati de faruri, bufnite zapacite, am ajuns intr-un sat uitat de 'Mnezo'. In miezul satului o mata neagra si ceva ce urla diabolic langa. Bagat viteza, bagat pula in regulile de circulatie, traversat sat cu 120 la ora. Iesit la drumul mare, ajuns la vama cu ai nostri, trecut. La cativa km de vamaa, ca si de bine-ai revenit, poc, politia: documentele la control. Eh, daca nu a fost sa fie in celelalte trei tari, macar la noi sa fie intampinarea dulce si in romana. Bucurie mare la revederea patriei… de fapt era cu gandul la patul moale care ma astepta la vreo 50 km distanta. Pierdut bucurie repede, cand am revazut drumurile si idiotii de la noi. A, da, inapoi mi-am cam bagat aricii in opriri, batand cei 970 si ceva de km doar cu trei opriri mici. Atat. Deja am obosit. Ce, credeti ca e usor sa scrii atata drum? :)) Ne mai citim in curand, ca vreau sa va dezvalui putin si din minunatiile insulei Thassos.