Sunt lucruri care nu ma mai uimesc de mult, m-am invatat cu ele, ne-am obisnuit cu prostia iritanta, ne-am obisnuit cu o tona de chestii. Si totusi in acest haos din care nu poti scapa decat daca stai singur in varf de munte, se mai intampla sa te mai loveasca ceva in cap, de parca ar fi o caramida din fundatia … well.. din fundatia a ceva. Am tot trimis semnale, am scris clar, am desenat chiar ca sunt indragostita , ca am pe cineva, ca il iubesc cum  numai noi  putem si totusi pare a nu fi receptat. Oke,  sa incercam  niste sinonime mai mult sau mai putin egale cu am iubit: sunt luata, nu sunt disponibila, sunt indragostita si nu de tine, am partener si nu numai de dans, i found my person (pt cei care nu sunt obisnuiti cu romana), etc. Si in cazul in care am tot spus ca este asa,  pentru ce atatea insistente. E stresant,  imi face mie probleme si ma pune in postura jenanta de a refuza de zeci de mii de ori. Sunt fericita chiar daca  nicio relatie nu e perfecta, dar il iubesc si nu   ma voi desparti de el pentru niciunul dintre voi si la fel, nu voi permite nimanui sa se interpuna intre mine si el. Nimic in viata nu e perfect, dar asta este doar problema mea si a lui. Mai intereseaza pe cineva cum stau lucrurile?   Am observat in ultima perioada ca prea multi isi dau cu parerea jicnind pe cineva pe care nici nu cunosc, prea multi care incearca sa obtina ceva de la mine – fara nici un rezultat evident.  Nu incerc sa fiu patetica, sau mai stiu eu ce, vreau doar ca viata mea personala sa ramana asa si daca vreau eu sa scriu despre asta e  alta treaba si nu am nevoie de parerile nimanui in materie de relatie, iubire sau plm mai stiu eu ce.  Si nu'mi dau intalniri cu nimeni, nu ma intereseaza niciun fel de relatie cu vreun mascul  plin de incredere in sine, am grupul meu de prieteni si atat. Deci va rog. Chiar de data asta sunt calcata rau pe coada.