ieri a fost o zi infecta. asa cum puteam banui. asa cum se conturase dinainte cu o seara. atat de infecta, incat imi venea sa-mi frec palmele una de alta a bucurie si entuziasm. de prea putine ori ti se-ntampla sa-ti traiesti mizeriile in timp real. sa fii constient si deschis loviturilor lor intr-un plex solar fictiv, desenat cu compasul pe schita wannabe omul lui da vinci pe care o pastrezi pe post de imaginea pe care o ai asupra ta (stiu pe cineva care purta in geanta cateva portrete fircalite pe care i le facusera diverse groupies ivite din multimile gothice ale festivalurile obscure pe unde concerta. intr-unul singur semana cu el insusi. nu conteaza, mi-a zis, si in celalalte sunt tot eu. sau, macar, stiu ca si in celelalte fetele alea pe care cu dispret le numesti niste pustoaice beletriste wannabe artists au vrut cu tot dinadinsul sa ma vada. sa ma priveasca atat de atente obstinent de atente, adaugam eu. aproape simti miros de creier ars) incat sa-mi redea cat mai hiper-real trasaturile. si nu poti sa zici ca n-au fost sincere. toti gresim. prea putini desenam mental chipuri fidele ale celor pe care ii cunoastem. cei pe care-i cunosatem, cei pe care vrem sa-i tinem minte perfect, in detaliu, ca intr-un tablou de vermeer, nu ne sunt niciodata fideli, nu merita nicio alta forma de fidelitate, i-am raspuns, sau daca nu i-am raspuns, as fi vrut sa-i raspund. god, i miss this guy). iesind din paranteza: dupa cursul de poezie am mers cu alexandra si cezara in puzzle si am povestit niste chestii deeply contrastive cu ninsoarea blanda, induiosatoare si furnizoare de nostalgii si amintiri paravan pentru copiii prescolari ai anului de gratie 2009. imi venea in minte o poezie de petre stoica si o tot anulam pentru raspunsuri si glume cvasi-triste(gen celebra deja tentativa a mea de a-i recita alexandrei oda in metru antic, in insomnia, intr-un alt triunghi specific al sectiei de comparata- eu, ea si bogdan- si nonsalanta cu care m-a intrebat "ce? chinuit ca nessul?"), picanterii discursive mult mai adecvate contextului aluia exterior din care lipseau, thank god, toate elementele kitsch pe care ar fi putut fi gravat cuvantul de nerostit fe-ri-ci… .