maybe it's kinda sad. pathetic. a living clichee…eu, cu irishcoffeeul meu, sambata dupaamiaza, intr-un loc dupa care nu ma-nnebunesc pt ca nu-mi spune nimic (nimic bun, in afara intalnirilor ambigue cu that guy i've almost forgotten, acum, cand am alte depresii surevite pe fondul incapacitatii mele de a-mi aranja, indruma si conduce regulamentar viata), si despre care credeam ca ar fi foarte narativizabil din cauza numelui care se asorta cu starile mele vagi si postadolescentin traumatizante din noiembrie (insomnia). doar ca foarte multe episoade ale existentei mele fragile in incoerenta ei sunt asociabile acestui gen de toponimie semnificativa, ca intr-un roman modernist (ceea ce mi se pare ironic si nepotrivit, asta in virtutea adevarului care este ceea ce se autocontrazice cel mai des de-alungul timpului. inca citesc durrell). de ex, intr-o noapte am stat cu un tip proaspat cunoscut (acelasi de acum cateva randuri) pe niste trepte care duceau spre un magazin de rochii numit luxuria. si, cumva, toate pasajele conectate la sursa energetica pe care o pot presupune k fiindu-i proprie lui au ceva decadent-pervers. dintr-un ciot de viata nedezvoltata. intrerupta. hell knows. daca as transforma momentul asta intr-o experienta pozitiva si indie, m-as apuca sa descriu mobilierul, fotoliul obligatoriu zis "comod", sentimentul ca aici intre moloz si daramaturi as putea construi chiar orice (cu greu imi amintesc plotul romanului choke al lui palahniuk, tin minte insa acest final demn de un status din trecut..clasa a11a like). daca as transforma momentul asta intr-o experienta pozitiva, as fi o incurabila ipocrita. irishcoffeeul e amarui si excesiv alcoolizat. o sa iau un taxiu spre casa pt ca ma sperie monstruozitatea aia diforma care e boschetarul balbait din statia clabucet, posesorul unor outfituri care ma socheaza prin inadecvarea lor hiperartistica sau scuzabila numai prin miza unei estetici postmoderne axate pe potentarea kitschului (i'm dizzy already, retineti, in timp real BEAU), prin sentimentul de regie perfect pusa la punct care integreaza personajul asta in peisajul meu ca pe un anti-totem (o data purta o toga de absolvent.