Buna ziua. Nu m-am obsedat destul cu melodia aceasta, asa ca insist s-o (re+re+re+re) ascult. Ce veti citi in cele ce urmeaza, este scris sub totala influenta a starii induse, iarnacotic, de melodie. Va rog, nu ma salvati, sunt masochista. Scriam ieri de Raduleasca si de iaurtul caruia-i face ea reclama. Frate, ma dau pe iaurt de nu ma vad, numai-numai sa-mi netezesc ca ea burtica, asa cum o stiam eu de plata in ultimii ani (pe burtica mea, nu pe Raduleasca). Slava Domnului ca nu face reclama unei sali de fitness, ca nu mai muscam momeala. Activia, mai treaca-mearga, dar fiare si banda de alergat? Transpiratie si febra musculara? Neah! Dupa ce mi-am cumparat o fustita roz-bombon, 100% lana, la reduceri, pluteam pe strazi, vorba lui ComiCultural: luasem la cabina si nr. 42, dar m-a-’ncaput, (inca) din prima si usor, 40-ul. YES! Traversez intersectia, sa-mi cumpar, cu ultimul leu din portofel, un covrig, sa-l mananc in masina, in drum spre casa. Il platesc, apuc punga si, ce vad deodata? Ce vad, zic? COVRIGI GLAZURATI CU CIOCOLATA! “Tanti, va mai dau 20 de bani, dati-mi in schimb, un covrig cu ciocolata.” In asteptarea maxi-taxi-ului, murdarindu-mi degetele si dintii cu ciocolata, mancam din el simtind placere si vinovatie: daca-ti crapa, fato, apoi, fermoarul noii fustite 100% lana, roz bombon? Am pastrat asadar din el, putin sub jumatate, pentru Marian, hotarand sa sar, acasa, peste masa de pranz, multumindu-ma doar cu bardaca de cafea. Cat a fiert apa din ibric, ce facea Ioana? Manca o briosa, de pe platoul din bucatarie. Briosa din care taiase responsabila, fix jumatate. Prima jumatate. A doua, daca tot era taiata… S-o las sa se usuce? Stiti ce bune sunt cubuletele-astea de portocala si lime, confiate, dinauntru? Tatal meu socru, a facut o prajitura cu gris, in foi de placinta, cu untura! Ar fi luat-o personal daca nu mancam si eu.  AAAAAAAAAAA! Cum Dumnezeu sa ma salvez? Cu cat ma preocupa mai tare, cu atat gafez mai mult. Doamnelor: este aici vorba de stresul miresei de dinainte de nunta?