Vanzatoarele insele ii trateaza cu scarba, ii lasa sa astepte la nesfarsit sporindu-le, nici nu stiu ele cat, sentimentul atat de dureros al umilintei. Eu stiu ce simt ei, si nu doar din empatie. Daca as refuza sa le-o iau inainte cand ma invita, le-as amplifica rusinea, nu vor atentie, ci doar sa-si cumpere cat mai repede margarina, cutia de pateu si painea, uneori si pacatoasele de tigari. As vrea ca toti clientii acestui magazin sa fie tratati la fel, in cele din urma, toti platim cu aceiasi bani, iar ai celor care cumpara pe datorie sunt chiar mai pretiosi.
Tot bani sunt, chiar MAI valorosi!
Buna ziua. Sunt foarte, chinuitor de impresionabila. Urlu interior si fac eforturi sa ma abtin a geme cand vad oameni mai mult decat smeriti, umili din cauze nefericite care in timp le-or fi ros respectul de sine. Saracia si prea desele esecuri, lipsa de (auto)consideratie de-a lungul vietii lor le determina in prezent o atitudine de fiinte inferioare care nu ca ma induioseaza ci ma rupe. Vad oameni care nu indraznesc sa ocupe locuri in autobuz, in salile de asteptare ale institutiilor, intimidati de cei cu stare din jurul lor, care nu au curajul sa refuze o paine veche sau arsa cand cumpara una pentru a nu fi admonestati apoi. Merg pe langa ziduri, vorbesc rar si cu voce soptita si nu vor nimic pentru ei, nimic de la ceilalti. Cand merg la magazinul de langa casa, mai intotdeauna sunt invitata s-o iau inainte la rand de cei care cumpara “pe caiet”, pe datorie, cu banii la pensie sau la salariu. Vanzatoarele insele ii trateaza cu scarba, ii lasa sa astepte la nesfarsit sporindu-le, nici nu stiu ele cat, sentimentul atat de dureros al umilintei. Eu stiu ce simt ei, si nu doar din empatie. Daca as refuza sa le-o iau inainte cand ma invita, le-as amplifica rusinea, nu vor atentie, ci doar sa-si cumpere cat mai repede margarina, cutia de pateu si painea, uneori si pacatoasele de tigari. As vrea ca toti clientii acestui magazin sa fie tratati la fel, in cele din urma, toti platim cu aceiasi bani, iar ai celor care cumpara pe datorie sunt chiar mai pretiosi.
Vanzatoarele insele ii trateaza cu scarba, ii lasa sa astepte la nesfarsit sporindu-le, nici nu stiu ele cat, sentimentul atat de dureros al umilintei. Eu stiu ce simt ei, si nu doar din empatie. Daca as refuza sa le-o iau inainte cand ma invita, le-as amplifica rusinea, nu vor atentie, ci doar sa-si cumpere cat mai repede margarina, cutia de pateu si painea, uneori si pacatoasele de tigari. As vrea ca toti clientii acestui magazin sa fie tratati la fel, in cele din urma, toti platim cu aceiasi bani, iar ai celor care cumpara pe datorie sunt chiar mai pretiosi.