Va salut. Va place sa dati sfaturi, le dati cu lejeritate, cu constiinta impacata? Dar de cerut, cereti sfaturi? Le urmati? Eu, pentru ca am putina experienta de viata si multa neincredere in mine, fac adeseori ceea ce ma sfatuiesc ceilalti. Asta, pentru ca nu sunt asa orgolioasa si pentru ca sunt ascultatoare. Pentru ca ma inconjor de oameni de incredere. Sa va spun un sfat repetat de persoane diferite (doua) pe care totusi l-am ignorat si bine am facut. Sfatul acesta” pentru binele meu” viza viitorul meu potential complicat alaturi de omul cu care instinctul ma indemna sa ma insotesc pana la sfarsitul vietii si prin urmare, indemnul era sa-mi caut pe altul. Sunt influentabila, dar nu proasta. Eu nu cautasem 37 de ani pe nimeni, nici pe acesta, dar inima-mi spunea ca mi-as face un bine sa traiesc cu el. Datele problemei, handicapul meu si al lui, puteau indreptati la oarecare ingrijorare din partea sfatuitorilor, dar n-am vrut sa stiu de parerea nimanui, pentru ca eu il cerusem asa cum era Domnului. Cand imi tanjea si mie sufletul dupa iubire, sau dupa despartirile, in zori, de iubitii din vis, asa gandeam: “Da-mi Doamne un om cu mainile bune sa ma alinte, ca picioare am eu.” Tradus pentru cei sanatosi: functionala, eu am mai mult mana dreapta, vroiam un partener cu doua maini perfecte sa ma iubeasca. Cu ce handicap ma resemnasem sa-mi accept, de-o fi sa fie, sortitul? Cu unul care tintea picioarele, exclus intelectul, nu-i asa? In plus, acest om este de un bun simt rar, foarte iubitor, generos si respectuos, participativ, calm, ce sa mai spun? Daca m-as fi speriat ca-mi va fi rau / greu cu el, cine mi-ar fi potolit setea mea uriasa de iubire azi, cu cine si pentru cine faceam eu tot ce fac? Toata ziua i-am spus lui Marian azi “Te iubesc cu dragoste“. (Nu-mi bat capul sa caut de-i corect ori ba cum zic- ei, stiu ca-i pleonasm, si? asa-mi vine si-asa-mi place sa-i spun. Am vrut sa-i subliniez ca nu din vorbe il iubesc, ci cu dragoste.)