Aveam seara de seara cosmaruri si, dupa zilele stricate de dureri, nu mai induram si noptile stricate. Ma trezeam nervoasa, indispusa, neodihnita si speriata. M-a impulsionat cred sa accept propunerea prietenei mele de-a grabi intru folosul meu lectura Terapeuticii bolilor spirituale si urmatorul eveniment: asteptam autobuzul si intentionam sa vorbesc la telefon cu sotul meu dar, foarte impresionata, am ramas deodata fara voce. O doamna din apropiere urla cu atata furie si groaza o aceeasi singura si fara sens (pentru cei care o auzeam) propozitie incat am hotarat sa folosesc orice cale sa ma intaresc inainte sa-mi pierd, ca dumneaei, mintile. Am dedus ca lucrase la radio, cine poate sti ce teama o innebunise? Da, angoasa mea are legatura cu lipsa de siguranta, cu relativitatea, eu nu ma tem pentru ziua de azi ci pentru ziua de maine. Proasta (gresita) crestere, lipsuri afective pana la 37 de ani, predispozitie genetica, Pacatul tristetii si-al deznadejdii, iata cauzele anxieta tii mele. Medicamentos, nu caut raspuns la aceasta suferinta, sunt fericita ca am gasit calea credintei sa ma vindec. “Sufletul mandru este robul fricii lase, pentru ca se bizuie pe sine si se teme de zgomotele lucrurilor si de umbre.” Smerenia pe care mi-o asum ca atitudine, pe care evident o voi dezvolta, este adaugata la rugaciunile pe care le fac niste oameni buni pentru linistirea sufletului meu, la propriile mele rugaciuni. Mandria de sine il tinea ascuns pe Dumnezeu, Cel care ma apara de rau. Muream de groza (nejustificata) pentru ca ma stiam prea slaba sa ma apar singura de pericole potentiale. Dar cine sunt eu ? Si stiu eu ce ma asteapta, hotarasc eu rostul si caile vietii mele, am eu puterea aceasta? Nu mai (vreau sa) cred asta. Vreau IUBIRE, nu frica.
Frica
Buna ziua. Azi vreau pentru mine (si pentru voi, dar cum pot controla eu asta?) o zi usoara, frumoasa, fructuoasa sufleteste. Ieri m-am extenuat cu treaba; azi, cu exceptia unor langosi sugerati de o prietena, pe care ea nu indrazneste sa-i faca inaintea mea, nu voi gati si nu voi gospodari. Scriu aici si-n rest, citesc: ma pregatesc moralmente pentru un gest deosebit in viata mea nemaifacut si nemaitrait care presupune un important consum psihic. (Sunt convinsa ca cei care ma cititi cu fidelitate ati intuit despre ce e vorba. Oricum, nu cred ca se cuvine sa dau amanunte, va rog sa ma scuzati.) Vedeti atasata articolului acesta o fotografie al carei titlu este: Sfiosenie. Inainte de a dezvolta subiectul la care m-am gandit pentru azi, va recomand sa vizitati mai apoi si blogul autorului fotografiei, Lucian Marginean, pe care-l vom regasi apoi printre noi si ca POET. Il vom incuraja astfel sa-si invinga timiditatea, poate va deveni si duzinar. Pe langa o vesnica vina irationala, traiesc din prea multa slabiciune a firii si o angoasa foarte suparatoare. Sa-ti poti controla spaima, trebuie sa ai o dreapta judecata, sa nu lasi imaginatia sa domine realitatea. “Caracterul patologic al fricii se arata de asemenea in partea de imaginatie, mai mult sau mai putin intensa, pe care ea, in general, o implica si prin care omul deformeaza realitatea, atribuindu-i laturi inexistente. Astfel, in imaginatia sa pericolele apar exagerat de mari, iar pierderea unui lucru oarecare, iminenta. Mai mult, omul ajunge sa-si inchipuie lucruri care nici nu exista, caci imaginatia sa creeaza, anticipeaza si face sa se admita ca sigure, in prezent sau intr-un viitor apropiat, lucruri pe care nimic nu-l indreptateste sa creada ca se vor petrece in realitate.” M-am apropiat de ortodoxie, de Dumnezeu initial pentru a regasi prin credinta pacea mintii si vindecarea sufletului, echilibrul, speranta, Cunoasterea realmente neces ara, Iubirea. Aveam seara de seara cosmaruri si, dupa zilele stricate de dureri, nu mai induram si noptile stricate. Ma trezeam nervoasa, indispusa, neodihnita si speriata. M-a impulsionat cred sa accept propunerea prietenei mele de-a grabi intru folosul meu lectura Terapeuticii bolilor spirituale si urmatorul eveniment: asteptam autobuzul si intentionam sa vorbesc la telefon cu sotul meu dar, foarte impresionata, am ramas deodata fara voce. O doamna din apropiere urla cu atata furie si groaza o aceeasi singura si fara sens (pentru cei care o auzeam) propozitie incat am hotarat sa folosesc orice cale sa ma intaresc inainte sa-mi pierd, ca dumneaei, mintile. Am dedus ca lucrase la radio, cine poate sti ce teama o innebunise? Da, angoasa mea are legatura cu lipsa de siguranta, cu relativitatea, eu nu ma tem pentru ziua de azi ci pentru ziua de maine. Proasta (gresita) crestere, lipsuri afective pana la 37 de ani, predispozitie genetica, Pacatul tristetii si-al deznadejdii, iata cauzele anxieta tii mele. Medicamentos, nu caut raspuns la aceasta suferinta, sunt fericita ca am gasit calea credintei sa ma vindec. “Sufletul mandru este robul fricii lase, pentru ca se bizuie pe sine si se teme de zgomotele lucrurilor si de umbre.” Smerenia pe care mi-o asum ca atitudine, pe care evident o voi dezvolta, este adaugata la rugaciunile pe care le fac niste oameni buni pentru linistirea sufletului meu, la propriile mele rugaciuni. Mandria de sine il tinea ascuns pe Dumnezeu, Cel care ma apara de rau. Muream de groza (nejustificata) pentru ca ma stiam prea slaba sa ma apar singura de pericole potentiale. Dar cine sunt eu ? Si stiu eu ce ma asteapta, hotarasc eu rostul si caile vietii mele, am eu puterea aceasta? Nu mai (vreau sa) cred asta. Vreau IUBIRE, nu frica.
Aveam seara de seara cosmaruri si, dupa zilele stricate de dureri, nu mai induram si noptile stricate. Ma trezeam nervoasa, indispusa, neodihnita si speriata. M-a impulsionat cred sa accept propunerea prietenei mele de-a grabi intru folosul meu lectura Terapeuticii bolilor spirituale si urmatorul eveniment: asteptam autobuzul si intentionam sa vorbesc la telefon cu sotul meu dar, foarte impresionata, am ramas deodata fara voce. O doamna din apropiere urla cu atata furie si groaza o aceeasi singura si fara sens (pentru cei care o auzeam) propozitie incat am hotarat sa folosesc orice cale sa ma intaresc inainte sa-mi pierd, ca dumneaei, mintile. Am dedus ca lucrase la radio, cine poate sti ce teama o innebunise? Da, angoasa mea are legatura cu lipsa de siguranta, cu relativitatea, eu nu ma tem pentru ziua de azi ci pentru ziua de maine. Proasta (gresita) crestere, lipsuri afective pana la 37 de ani, predispozitie genetica, Pacatul tristetii si-al deznadejdii, iata cauzele anxieta tii mele. Medicamentos, nu caut raspuns la aceasta suferinta, sunt fericita ca am gasit calea credintei sa ma vindec. “Sufletul mandru este robul fricii lase, pentru ca se bizuie pe sine si se teme de zgomotele lucrurilor si de umbre.” Smerenia pe care mi-o asum ca atitudine, pe care evident o voi dezvolta, este adaugata la rugaciunile pe care le fac niste oameni buni pentru linistirea sufletului meu, la propriile mele rugaciuni. Mandria de sine il tinea ascuns pe Dumnezeu, Cel care ma apara de rau. Muream de groza (nejustificata) pentru ca ma stiam prea slaba sa ma apar singura de pericole potentiale. Dar cine sunt eu ? Si stiu eu ce ma asteapta, hotarasc eu rostul si caile vietii mele, am eu puterea aceasta? Nu mai (vreau sa) cred asta. Vreau IUBIRE, nu frica.