Salutare. Beau lapte fierbinte cu cacao si ascult Cargo. Stiu ca ar fi trebuit ca in locul cestii mele (tot din sticla), sa tin in maini o halba. N-a fost sa fie. Nu acum. Am baut toata vara, mi-am facut plinul pentru anul asta. Cand vreau sa-mi amortesc/diminuez perceptia realitatii, beau cafea. Oricat de proasta (ieftina), aceasta  serveste perfect interesului meu: imi inhiba pentru o ora memoria lucrurilor neplacute din trecut sau a responsabilitatilor zilei sporind in acelasi timp acuitatea intelegerii subiectului ales sa ma intereseze in respectiva ora, de obicei un capitol dintr-o carte, vreo analiza personala scrisa in jurnal sau, mai nou, articolele deosebite ale unora dintre bloggeri. Sunt o emotiva innebunita dupa Cargo (Rezident X). Citesc cartile cu voce tare din dragoste de cuvinte sau de idee, ma las mazgalita cu cariocile de copiii altora, innebuniti sa-mi ofere bratari cu carioca la incheieturile ambelor maini, ascult pana-mi crapa capul istorii de familie ale batranelor impreuna cu care imi astept si eu randul la usile cabinetelor medicale, toate pentru ca empatizez simtitoare cu sufletul cartilor, al copiilor, al batranelor, al betivilor, al nebunilor (nepericulosi), al celor frumosi sau slabi. Dar imi place Steve Vai.  Si mor dupa Desant. Port rochite elegante, accesorii serioase, dar ma simt bine (si rau in acelasi timp, pentru ca ma simt atat de bine) nu cand sunt cuminte imbracata ci cand port maieu negru, fusta scurta, legginsi negri-plasa, pantofi cu toc si doua coliere masive, cercei lungi. Sau rochia si mai scurta pe care, pentru ca ma oblig sa ma simt batrana, n-o voi mai purta la toamna la cizmoacele mele lungi, cu colantii negri. Ma simt bine cand sunt si eu putin “rea”. Sa fii sensibil nu e nici pe departe o calitate confortabila. Doare, as spune. Sa fii insa liber…Sa fii liber, liber, liber! Fetelor, sus pe motoare!